După două proiecte nerealizate în 1882 și 1893 și un plan respins în 1883, Prefectura hotărăște cumpărarea localului unde se afla Curtea de Apel, apoi alege un alt loc pe strada Mavromol , in 1894. Abia în 1899 Consiliul Județean cumpăra terenul viran de pe strada Domneasca, pe când era prefect D.Zorilă iar in 1901, când prefect era Ion C.Atanasiu, Consiliul Județean autorizează întocmirea proiectului in valoare aproximativă de 390.000 lei al Palatului Administrativ, intocmit de arhitectul Ion Mincu.

Prin Înaltul Decret nr.2728 se obținea în 1903 aprobarea regală. Festivitatea punerii pietrei de temelie va fi la 23 mai 1904, când publicului i s-au prezentat șase schițe ale fațade iar, la semnarea actului inaugural, prim-ministrul D.A.Sturdza dorea ca instituția să poarte numele de “Casa muncii pentru binele obștesc, palat să fie cu numele , iar economia să fie realitatea”.

Imobilul era asigurat în 1906 pentru fundație, 22 de camere și două coridoare parchetate, 23 de camere și 7 coridoare cu mozaic, 38 de camere și 7 coridoare cu dușumele, 21 de scări de lemn, 6 de piatră și una de fier.

În 1907, se aducea oglinda de cristal pentru hol, două statui din marmură albă reprezentând “Industria și Agricultura” pentru fațada principala executate de Fr. Storck și mobilier adus din Germania pentru sălile de protocol. Acoperișul este boltit, există 5 balcoane și 9 ferestre înalte, 3 arcade inalte subliniază axul central. Decorarea fațadei cu coronament crenelat, cu arce în vârf de lance de inspirație venețiană sunt potrivite orașului care atunci era primul port al României..

Pe frontonul cladirii, se află un ceas care marca ora exactă prin fragmente muzicale din “Valurile Dunarii” , capodopera compozitorului gălățean Iosif Ivanovici. Aflată pe strada Domnească nr. 56, clădirea Prefecturii Galați este înscrisă în Lista monumentelor istorice 2004 a județului Galați la poziția 117, cod GL-II-m-B-03016]