Din ce în ce mai mulți devin obedienți. Din lașitate, de teamă, sau dominați de interese meschine. Ajung chiar în situația de a susține non-valori numai pentru a le fi și lor bine, comod, poate nefiind convinși nici ei de propria lor valoare. Se vând pur și simplu. Într-adevăr, într-un astfel de sistem este facil să urci din punct de vedere profesional și social, fiind slugarnic, ,,arzând” etape, culegând scamele de pe hainele șefilor, turnându-ți un coleg, făcându-i un compliment ,,boss-ului” zâmbindu-i, oferindu-te să-i cari geanta. Ani de zile ne-am întrebat cum a rezistat o perioadă atât de îndelungată dictatura ceaușistă. Răspunsul l-am aflat în anii ce au urmat, când am descoperit tot felul de personaje neinstruite, corupte și obediente, ce se susțin reciproc, pentru a consolida un sistem avantajos lor, ce acaparează fiecare nivel, fiecare domeniu, printr-un control total. În același timp, vorbim și despre frică. Frica de a ne exprima, moștenită din vremuri pe care ni le doream apuse, frica de a riposta, frica față de șefi, de colegi, de cunoscuți, de necunoscuți. Teama de a vorbi, de a ne susține punctul de vedere, atunci când se impune. Frica de adevăr, indiferent de consecințe, capacitatea de asumare. Concret vorbim despre vânătoarea de avantaje prin aceste mijloace, prin slugărnicie, compromisuri duse la limita demnității, prin trădare. Fiindcă nu mai sunt promovate valorile adevărate, am ajuns parcă într-o situație fără ieșire, în care ne învârtim debusolați, neîncrezători chiar și-n noi și puterea noastră, nu ne regăsim, gândindu-ne doar la evadare, nemaiavând așteptări la vreo schimbare. Bâjbâim în beznă și nu știm încotro s-o luăm.

Poate doar un reset al societății ar fi salvator.

Dar cine să-l dea?, scrie Bogdan-Radu Brînzan pe blogul Asociației Galați, Orașul Meu.