Criza coronavirusului şi zbaterile autorităţilor române de a găsi spaţii adecvate pentru triere, izolare şi carantină readuc în discuţie soluţiile care funcţionau, în perioada celor două Războaie Mondiale şi în timpul păcii dintre el, în zonele cu mare aflux de oameni. Istoricii au scos la iveală, în ultimii ani, detalii foarte interesante legate de funcţionarea serviciilor sanitare din acea vreme, care se străduiau să facă faţă unor valuri de epidemii devastatoare. Să nu uităm că între 1915 şi 1946 populaţia României a trebuit să facă faţă câtorva epidemii grave (gripă spaniolă, de tifos exantematic, de tuberculoză, de difterie şi multe altele) care au dus mortalitatea la un nivel ameţitor: 22,7 la mia de locuitori (fără a include aici victimele de război). Dintre decedaţi, 40% erau copii cu vârsta sub 5 ani, după cum arată un studiu realizat de istoricul Sorin Buzatu.

Citește și http://www.galati.info.ro/criza-coronavirusului-inchide-un-hotel-din-galati-devenit-centru-de-carantina-angajatii-ramasi-fara-job-protesteaza/

De departe, oraşele dunărene Galaţi şi Brăila se confruntau cu cele mai mari probleme în stăvilirea epidemiilor „de import”. Potrivit cifrelor oficiale, în anul 1920, prin cele două oraşe-port se derulau 50% din importurile şi exporturile României. Aici ajungeau, pe Dunăre, mărfurile din zona Mediteranei şi a Mării Negre, dar şi produsele industriale din partea centrală a Europei. Tot de aici plecau, spre toată lumea, cea mai mare parte a exporturilor româneşti de cereale. La Galaţi şi Brăila erau reprezentate sute de case de comerţ şi de firme importante, iar în cele două oraşe funcţionau nu mai puţin de 37 de consulate. „Era un flux de călători impresionat în portul Galaţi. Oamenii veneau cu afaceri, în căutarea unui loc de muncă sau de plăcere. Zeci de nave acostau săptămânal, iar sute de marinari de toate naţionalităţile asaltau cârciumile şi bordelurile. Exista şi ceea ce azi numim turism. Oraşul era cea mai importantă poartă a ţării, căci pe apă se circula cel mai lesne şi cel mai ieftin”, caracterizează contextul Marius Mitrof, consilier la Direcţia de Cultură şi Patrimoniu Galaţi, pentru ADEVĂRUL.

Cum se descurca România cu marile molime în perioada interbelică. Modelul carantinei din uriaşele porturi Galaţi şi Brăila, enorma poartă de comerţ a ţării

Atât Galaţi, cât şi Brăila, aveau regim „porto-franco” şi tranzitau împreună jumătate din comerţul exterior al României. În cele două oraşe-port existau sute de case de comerţ şi zeci de consulate (37 în total). Traficul de persoane, de toate naţionalităţile, era foarte mare, căci transportul aerian şi rutier erau ca şi inexistente.