“LUNGUL DRUM  AL DUNĂRII SPRE SOARE…”

        Galațiul înseamnă piatra de hotar a Tirighinei, castrul roman de la Bărboși, de unde în zilele senine se vede cetatea de peste Dunăre de la Dinogeția. “Veneția Mării Negre”, cum o numea Al. Vlahuță, e schela dintotdeuna a Moldovei, la “poarta furtunilor”,  pragul la care se poticnea pulberea orientului, semnul mult-așteptatei făgăduințe occidentale…Când Porto Franco, când Portul Roșu.

       Cu acest preambul, deschidem seria unor articole având ca scop cunoașterea  orașului nostru prin călătorii imaginare, cu obiective istorice și culturale care să transmită generațiilor prezente și viitoare mesajul creator al înaintașilor.

      DE UNDE NUMELE  “GALAȚI”  ?

        Călători străini care trec prin oraș notau în 1775 că se numea ”   “. Gh. Săulescu descrie cetatea Ghertina sau Caput-Bovis și , fiindcă găsise la Bărboși o monedă de la Callatis, considera că Galați e colonie grecească. Alții cred că numele orașului vine de la un trib celtic  ajuns in limba română de la bulgarii, prin filieră grecească sau de la cartierul Galata din Constantinopol. D. Cantemir făcea legătura de la Galiția la Galați. Al Philippide credea ca numele arab “Kalhat” a ajuns Galați. I.T.Dragomir aprecia că numele e de origine cumană. Rădăcina “Galac”, ajunsă “Gal”  ( “gala” cu sensul de “cetate naturală”) provine  din cumanul  “Kalhat” , făcând legătura dintre Galați și castrul roman de la Bărboși.

I. Bogdan, N.Drăganu și I.Iordan  consideră că unui nume slavo-român “Gal” i s-a adăugat sufixul “-aț “. Adjectivul “Gal”, cu sens onomastic de  “negricios, oacheș”, derivat cu sufixul “-“at s-a substantivizat iar la plural a dat “Galați”, ca și Romanați, Vasilați, etc.

 Concluzionând, numele “Galați” își are originea într-un vechi nume de persoană.

SCURTĂ BIBLIOGRAFIE

Recomandăm trei lucrări importante pentru cunoșterea istoriei orașului Galați : “Cartea Județului Covurlui” de Moise Pacu, 1891, “Galații”, de Gh.N. Munteanu-Bârlad, 1927 și  monumentala “Istoria orașului Galați, de la origini până la 1918”, Editura Partener, Galați, 2008 a prof. dr. Paul Păltănea.

PE “DRUMUL ANCOREI”

Păstrând ancora ca simbol, propunem câteva trasee turistice intitulate “Drumul Ancorei”. Sugerăm ca primul traseu să plece de la “Palatul Navigatiei”, la ” Pescăriile Statului” , care, din păcate, ar trebui să devină muzeu, spre “Biserica Precista. O oprire în zona centrală la “Mânăstirea Metoc”și la prima școală românească a orașului, actuala “Școală Gimnazială Nr.24”, datând din 1832. Clădirea-monument a sucursalei  “Băncii Naționale, apoi “Casa Maksay”, vechi atelier fotografic. Ne oprim la “Prefectură”, “Casa Cuza” și apoi la “Biserica Romano-Catolica”, la ” Biblioteca Județeană V.A.Urechia”, fost sediu al Comisiei Europene a Dunării. Putem vedea un spectacol la “Teatrul Național de Operă și Operetă Nae Leonard”, un tur prin “Gradina Publică” și vizitarea” Muzeul Spiritualității Dunărene”. Suntem aproape de fostul “Institut Notre Dame de Sion”, actuala “Facultate de Mecanică”. Urmeaza Liceul de Arte “D.Cuclin”, “Centrul Cultural Dunărea de Jos” și Teatrul Dramatic “Fani Tardini”. Vizitam apoi Colegiul Național “V.Alecsandri ” și cladirea “Consiliului Județean” . Ajungem în centru , la Muzeul de Istorie “Paul Păltănea”, “Biserica Greacă”,  o plimbare prin Parcul “Eminescu” și, de la “Mânăstirea Mavromol”,  ne oprim la “Monumentul Eroilor gălățeni din 1918”.