Biserica fortificată Precista

Cel mai vechi monument istoric din Galați, Biserica fortifcată Precista, are hramul “Adormirea Maicii Domnului” și era atât lăcaș de cult, cât și cetate de apărare, construită între anii 1643-1647, în timpul domniei lui Vasile Lupu. În locul bisericii din lemn și vălătuci, a fost ridicată actuala biserică de frații Dia și Șerbu, negustori brăileni și fiul primului ctitor al bisericii, Constantin Teodor din Galați.

Materialul de construcție a fost piatră masivă și cărămidă luată din castrul roman de la Tirighina- Bărboși.

Închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos, biserica a fost sfințită în septembrie 1647.

Biserica Precista, in jurul căreia se află vatra de început a orașului nostru, a fost martora multor evenimente istorice. Arsă și prădată în timpul invaziilor turcești, l-a adăpostit în 1769 pe domnitorul Moldovei, Constantin Mavrocordat, urmărit de armatele rusești  în timpul războiului ruso-turc (1768-1774). După ce mormântul hatmanului ucrainean Ivan Mazepa din Biserica Sf. Gheorghe a fost profanat de turci, piatra de mormânt a fost adusă la Biserica Precista.

Arsă în 1821 și refăcută în 1831, turlele inițiale, cu acoperișul bulbat, în spiritul artei ruse, au căpătat  înfățișarea actuală. Reparată în 1859, i se va restaura pictura în 1911-1912. Grav avariată de cutremurul din 1940, biserica a fost închisă până în 1942. A fost restaurată în forma actuală între 1953-1957. Deasupra ușii din pridvor, s-a așezat în 1960 o nouă pisanie: ” Ridicatu-s-a această Sfântă Biserică întru cinstirea Prea Sfintei Maice Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, în zilele lui Io Vasile Voievod al Tării Moldovei…”

Sinteză a arhitecturii creștine românești, biserica are patru încăperi: altar și  naos în stil moldovenesc, pronaos și pridvor. Acesta are deasupra un turn-clopotniță ca al bisericilor transilvănene și o încăpere de strajă între clopotniță și pronaos, cu creneluri de apărare. La nivelul podului , sunt coridoare de strajă și zeci de metereze pentru luptă. Trecerea din pronaos în naos se face pe sub trei arce masive, susținute de stâlpi octogonali, cu capiteluri cu baza pătrată. Deasupra ferestrelor, până la acoperiș, zidul este dublu, formând o galerie pe sub care poate trece un om. Deasupra altarului , se află o cameră unde, la nevoie, erau ascunse bogății ale orașului.

Pereții exteriori sunt susținuți de cinci contraforți. Registrele fațadelor sunt separate de un brâu. La cel inferior, există arcade cu arhivolte, iar în cel superior se află un șir de ocnițe în formă de troiță.Zidul este ornat de două șiruri de ceramică smălțuită, trei șiruri de dinți de fierăstrău și un brâu de cărămizi așezate în zig-zag.Turla- clopotniță are forma unei prisme pătrate, cu colțurile de sus retezate oblic. turla zveltă de pe naos are elemente decorative dispuse pe fețele octaedrului și pe cele două socluri suprapuse. Absida altarului și absidele laterale sunt acoperite cu căciuli conice , iar  acoperișul bisericii este din șindrilă.

Afectată din nou de cutremurele din 1977 și 1986, biserica a fost restaurată și consolidată între 1991-1993, prilej cu care s-a renovat și catapeteasma, lucrată în lemn de tei în 1821, s-au înlocuit candelabrele  cu cele realizate în 1970 de Silviu Catargiu, s-a confecționat mobilier și s-a executat pictura în frescă a bisericii.