Prin Decretul Regal nr. 3382/7 decembrie 1889, se infiinteaza la Galati, la Liceul “Vasile Alecsandri” biblioteca publica,  V.A. Urechia, deputat si senator de Covurlui si de Galati intre 1867-1901, ii  va dona 33.853 carti, periodice, manuscrise , harti, stampe si lucrari de arta. In scrisoarea catre Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice din noiembrie 1889, mentiona : “Doresc ca in noul palat al liceului sa existe o biblioteca publica, institutiune indispensabila unui centru cultural cum a devenit Galatiul.”

Timp de o jumatate de veac , intre 1890-1940, liceul si biblioteca au coexistat in acelasi spatiu.

Inca din 1897, V.A.Urechia detinea schitele unui proiect  pentru “Palatul Fondatiunea V.A.Urechia, Biblioteca, Ateneu, Galatz”. Comitetul Bibliotecii a incercat chiar din 1903 sa stranga fonduri din donatii, conferinte, serbari, etc. pentru un local propriu. In decembrie 1918, profesorul G.Aramescu a facut un apel public pentru  infiintarea Societatii Culturale “V.A.Urechia”,  cu principalul scop construirea Palatului  preconizat de Urechia inca din 1887.

La 23 iunie 1921,  Societatea Culturala cumpara de la Elena Carp  terenul din strada Domneasca 59. La concursul din 1924, a fost acceptat proiectul arhitectului  Ion D.Enescu , care alesese ca motto “Griphonul”, iar pe frontispiciu aparea inscriptia “Biblioteca V.A.Urechia”.

Frontonul, un Parthenon in miniatura realizat in 1956-1957, are ca autor al altoreliefului pe Mac Constantinescu . Frontispiciul triunghiular, din piatra artificial are baza de 14, 80m, inaltimea de 2,30m, cu 14 metope in relief realizate de Andrei Ostap, Nestor Culluri, Ion Tureatca.

Abia in 1940 Palatul a fost terminat, biblioteca fiind mutata aici dupa seismul din noiembrie. Finisarile s-au realizat in 1943 si 1948-1950, cu finantarea din partea guvernelor.Colectiie evacuate in 1941 la Caracal, au fost readuse in 1948.

 In 1946, Palatul “V.A.Urechia “este rechizitionat de garnizoana sovietica pentru Casa ofiterilor. Dupa descrierea facuta de N.Mantu, vicepresedinte al Societatii,  la etaj, in prima camera cu orietare spre sud era localul bibliotecii, sala din mijloc era sala de lectura, alte incaperi erau depozit de carte. Exista si Sala Caloriferului, dar si Sala de Spectacole cu 356 de scaune si strapontine, avanscene cu cate 8 scaune fiecare, 16 loje cu 69 de scaune, balconul cu 5 loje, pe scena erau 6 cabine pentru actori.

In 1955, prin Hotararea Consiliului de Ministri  nr. 2003/ 16 septembrie, sala  se numea “Stefan Gheorghiu” si era destinata Teatrului de Stat Galati . Astazi , edificiul Teatrului Dramatic “Fani Tardini”se afla inscris pe lista monumentelor istorice din 2004, la pozitia 119, cod GL-II-M-B-03018.