În timp ce o mulțime de animăluțe stau prin adăposturi inumane, ori pe străzi, ajungând să aibă o soartă cruntă, cu foamete, bătăi, frig, frică și răutate, mulți dintre oameni încă preferă să se ducă la cel mai apropiat pet-shop și să dea sute de euro pe câte-un exemplar de „rasă”. A nu se înțelege greșit, nu am nimic împotriva pisicilor de rasă, întrucât fiecare ființă e ceea ce este. Problema mea, ca iubitor de animale, se referă la faptul că nicio ființă nu ar trebui cumpărată, pentru că nu ar trebui să monetizăm viața. Dragostea ar trebui să fie plătită doar cu dragoste.

Din experință vă spun că nu există niciun fel de diferență între o pisică de rasă și una comunitară, ori „tomberonară”, așa cum i se mai spune în urban. O pisică de rasă comună poate da tot atâta dragoste cum dă și una cu etichetă agățată de ureche. Totul este să fii atent, să asculți și să iubești, ne sfătuiesc HASHTAGNEWS.

Cine n-are o pisică, să facă bine și să adopte – HashtagNews

Povestea motanului Ozzy Pe motanul Ozzy l-am întâlnit pentru prima oară în viața mea în vara lui 2011, când mă întorceam acasă destul de târziu de la o bere cu câțiva prieteni. Un ghem de blană jigărită, un soi de pisică-paianjen murdară și mieunătoare, care de cum m-a văzut, a început să țipe după mine și să mă alerge cu piciorușele lui scurte.